Se apropie sfârșitul de an. 2010 își cerne ultimii fulgi de nea peste pământul înghețat. În sfârșit a nins, în sfârșit e iarnă. Anticipez un Revelion cu zăpadă, urători, săniuș și vin fiert. Se trag concluzii, se fac bilanțuri. Ce-a fost bine, ce-a fost rău? Ce ne așteaptă în 2011? Anul 2010 va rămâne în amintirea mea ca anul care mi-a schimbat într-o bună măsură viziunea asupra vieții.
Ne facem planuri de viitor, construim strategii și facem alegeri pe care le credem înțelepte. Dar uneori, un detaliu neimportant la prima vedere îți poate da lumea peste cap. Uneori un apel telefonic, o întâlnire întâmplătoare, un email îți poate schimba soarta pentru câțiva ani sau chiar pentru toată viața.
Și brusc te pomenești pășind pe cărări neumblate, străbați desișuri care nici nu știai că există și descoperi luminișuri desprinse parcă dintr-o altă lume. Uneori viața îți râde în nas și mătură cu podul palmei toate planurile pe care ți le-ai făcut în nopțile fără de somn. Uneori soarta îți arată că viața nu e totdeauna complicată și te învață să de bucuri de lucrurile simple.
