Cobănenii sunt supercampioni la fotbal

Duminică în satul Cobani, raionul Glodeni a fost mare sărbătoare. După ce a ocupat locul 1 în campionatul raional, echipa de fotbal din Cobani a învins duminică, 13 septembrie, câştigătoarea cupei cu scorul de 3-0, devenind astfel supercampioană. Bravo băieţilor, antrenorului Nicolae Albu şi primarului Valeriu Gheorghiţă. Ne mândrim cu voi!

Fotografia a fost preluată de pe profilul lui Ştefan Dănilă - membru al echipei.

Vuvuzelele, rasismul şi blestemul irlandez

- Ăsta-i blestemul irlandez, ascultă ce-ţi zic. Că eu ştiu un ptic mai mult fotbal decât tine. Franţujii s-o calificat nemeritat la turneul final, ştii tu golu’ cela cu mâna. Ş-apoi or crezut că le-a mere aşe şi mai departe. Ciuciu. Că aici nu eşti pe Şanzelize cu Paula Pruni...

E duminică dimineaţă, iar aseară am făcut greşeala să las geamul deschis. Doi microbişti ieşiţi să-şi plimbe câinii discută aprins cu noaptea-n cap în faţa blocului. Mi-e prea lene să mă scol să închid geamul, aşa că sunt nevoit să asist la discuţia lor.

- Paula Bruni, măi ciurigău! Nici atâta lucru nu ştii… ş-apoi las că o jucat mai bine englejii tăi că ţie îţi pare că dacă ai lucrat jumătate de an în construcţii prin Anglia eşti mare cunoscător de fotbal. Ai văzut cu le-o dat-o nemţii!? Scurt – pac, pac şi servus toc.

- Ăia-s nemţi la tine. O adunătură de naţii. Cred că Hitler se răsuceşte în mormânt. Să ai în naţională nigerieni, brazilieni, ghanezi. Mai lipsea să introducă vre-un jidan. Deci, eu nu-s rasist. Da urăsc negrii. I-ai văzut pe ăia din Ghana? Mă uitam la Boateng şi Gyan şi-i şi vedeam cum m-ar aştepta la colţ de stradă să-mi dea în cap. Cum nu l-o ţânut Dumnezo’ pe Hitler încă vre-o doi-trii anişori să mai curăţe din ei. Scăpam şi noi de-o grijă. Da’ aşa, dă-le drepturi că ei îs minoritate.

A început nebunia

Gata, s-a terminat cu serialele, telenovelele şi emisiunile de frumuseţe. S-a dat liber la shopping, solar, fitness şi orice alte activităţi deşucheate pentru că, dragele noastre femei, după cum bine ştiţi – a început Campionatul Mondial de Fotbal. Probabil că majoritatea dintre voi aţi observat că viaţa bărbaţilor cunoaşte câteva cicluri care se învârt invariabil în jurul a două evenimente marcante ce se succed o dată la doi ani – Campionatul Mondial şi Campionatul European de Fotbal.

Astfel, pentru o lună ne transformăm din bărbaţii iubitori, înţelegători şi devreme acasă ce suntem (ah, şi să nu uit de „modeşti”) într-o specie aparte numită hommus mictobistus (şi nu mă refer la microbi). O specie de cele mai multe ori paşnică şi liniştită atunci când este lăsată să privească cu o bere în mână şi telecomanda în cealaltă la 22 de bărbaţi ce aleargă în chiloţi după o beşică ţopăitoare. Hommus mictobistus preferă să se adune în grupuri mici de drojderi... ăăă.. adică suporteri organizaţi ce usucă tăt ce le stă sub mână. Pot apărea episoade scurte de scandări şi/sau zbierături animalice la un anume jucător sau arbitru, accese ce pot fi tratate şi stinse uşor cu şi mai multă bere.