Secretele simbolului pierdut

Am terminat de citit „Simbolul Pierdut” şi, aşa cum promiteam în unul din articolele precedente, vă ţin la curent cu impresiile legate de această carte.

Romanul se încadrează perfect în stilul cu care ne-a obişnuit Dan Brown. O serie de elemente asigură succesul acesteia. Personajul principal este Robert Langdon, profesor de simbolistică la Universitatea Harvard, personaj pe care l-am îndrăgit încă din primele pagini din "Codul lui Da Vinci". Acţiunea se desfăşoară în capitala Statelor Unite. Autorul alege ca scenă de desfăşurare a evenimentelor câteva din cele mai cunoscute locuri, clădiri şi monumente din lume - Capitoliul, Washington Monument şi multe alte încăperi, tuneluri şi temple secrete din Washngton D.C. pe care le descrie într-o lumină nouă. Acestea ascund un labirint de coduri şi secrete străvechi pe care Langdon trebuie să le descifreze pentru a supravieţui în lupta contra unui duşman ce pândeşte din umbră. Miza este mai mare decât viaţa sa sau a prietenilor săi, fapt dovedit şi de implicarea CIA şi a unui număr de personalităţi de prin rang.

În căutarea simbolului pierdut

Am reuşit să fac rost de „Simbolul Pierdut” - cea mai nouă apariţie marca Dan Brown. La biblioteca judeţeană era la un moment dat „coadă” de zeci de persoane nerăbdătoare să citească acest roman. De aceea mare mi-a fost surpriza atunci când am găsit un exemplar disponibil. Se pare că principiul cere/doreşte-ţi şi ţi se va deschide/ţi se va da chiar funcţionează.

Trebuie să recunosc că am aşteptări mari de la această carte. E şi normal având în vedere că am „devorat” primul roman lansat de D. Brown - „Codul lui Da Vinci” - într-o singură zi. Cartea a făcut senzaţie în lumea întreagă şi a pus bazele unui nou fenomen. Nici celelalte opere scrise de el nu a fost cu nimic mai prejos. Are ceva special acest scriitor care te face efectiv să nu mai poţi lăsa cartea din mână odată ce ai început s-o citeşti. Aşa s-a întâmplat şi cu „Simbolul Pierdut”. După primele 20 de pagini m-a prins aşa de tare încât abia observam trecerea timpului. Sper, însă, să nu o termin prea repede, pentru că genul acesta de lectură este cu adevărat un deliciu. Vă ţin la curent cu impresiile mele de îndată ce o termin de citit.