Cultura generală şi berea de ghimbir

În sfârşit am intrat şi eu în rândul oamenilor „culţi” – am băut pentru prima data bere de ghimbir. Şi nu o marcă oarecare, ci una australiană 100% naturală. De parcă berea poate fi şi altfel, decât sută la sută naturală. Niţel dulce, cam acidulată şi … fără alcool. Am băut, mi-a plăcut, ce rămâne de făcut? Să mă laud poate. E bună ea, nu e vorba în asta, dar totuşi nu se poate compara niciodată cu un păhărel de vin de la tata din beci…

Gmail is temporarily unable to access your contacts

Probabil că fiecare dintre noi a avut măcar odată probleme legate de contul de email. Se pare că nici giganţii de la Google nu sunt scutiţi de astfel de erori. Vezi mai jos mesajul care mi-a apărut când m-am logat astăzi pe gmail. O dovadă în plus pentru faptul că niciodată nu trebuie să te bazezi 100% pe un produs online, oricât de bun ar fi acesta.

Dor de ducă

Câte ceva despre nimic

Ce-ar fi dacă n-ar fi nimic? Dacă n-ar exista nimic pe lumea asta. Oameni frumoşi la suflet, bun simţ şi umor de calitate. Dacă n-ar fi acordurile de chitară şi serile de vară în care stelele par mai aproape. Albastrul cerului reflectat în ochii tăi. Idei în care să crezi. Ce-ar fi dacă n-ar exista apusuri de soare, cărţi ce te vrăjesc şi atingeri care-ţi dau fiori? Pâinea proaspăt scoasă din cuptor, gemul de gutui sau zilele lungi de mai. Dacă n-ar exista trecutul simplu, prezentul continuu sau viitor perfect? Speranţa. Ce-ar fi dacă ar dispărea iubirea? Ei bine… probabil că nu ar exista nici sentimentele neîmpărtăşite, găurile de ozon sau indiferenţa. Trădătorii, bătrânii abandonaţi şi gunoiul aruncat pe jos. Mârlănia, vulgaritatea şi falsele promisiuni. Nu ar exista hoţii şi politicienii, legile proaste şi mitocănia. Copiii străzii sau violenţa în familie. Bombele atomice, singurătatea şi testele pe animale. Dacă nu ar exista nimic, absolut nimic pe lumea asta, probabil că nu ar exista cuvinte, idei materializate în zerouri şi unităţi, mese de birou improvizate şi bloguri pe care să pot posta articole fără sens. N-aş exista eu, nu ai exista nici tu – cel care citeşti acest articol. Deci hai mai bine să ne gândim, ce-ar fi, ce-am putea fi dacă ar exista totul...

Mărturiile unui ucigaş

„Eşti un ucigaş cu sânge rece” îmi răsună în minte sec, ca un foc de armă, vocea cuiva. Am tresărit ca ars şi m-am ridicat într-un cot cu privirea cuiva care încă nu şi-a revenit din somn. E întuneric beznă, iar cifrele fosforescente ale ceasului de pe perete arată ora 2:22. „Da, e 2 şi 22 de minute noaptea, dar asta nu schimbă cu nimic ce-am spus mai devreme – eşti un ucigaş”. 2 şi 22 – asta înseamnă că cineva mă iubeşte sau că cineva se gândeşte la mine, cred …”bla, bla, bla, să nu-mi zici că crezi şi tu în toate tâmpeniile astea triste de carton” spuse din nou vocea ce semăna foarte mult cu a mea. M-am ridicat uşor în picioare luptându-mă cu ameţeala. Ceva îmi pulsa în tâmple, ca o idee fugară care încercă să scape din prinsoare. „Te-ai cam chefuit aseară” rânji iarăşi vocea în timp ce eu făceam slalom printre lucrurile aruncate de-a valma pe jos: haine, scaune răsturnate, pungi si sticle goale. Sunetul venea din direcţia geamului aşa că am tras cu o mişcare rapidă draperiile, aşteptându-mă să fiu atacat de un inamic invizibil. Eram singur singurel – eu şi reflexia mea care mă privea cu ochi negri de cealaltă parte a geamului. „Ei, acum înţelegi?” mă întrebă vocea şi totul deveni clar. Acum înţeleg…

Am încercat prea mult timp să mă ascund după degete, să mă prefac şi să-mi reprim pornirile. A venit timpul să privesc adevărul în faţă – sunt un ucigaş şi nimeni şi nimic nu va schimba acest lucru. În viaţa de zi cu zi sunt un om aparent normal. Dacă mă întâlneşti pe stradă ai putea să mă consideri simpatic, inofensiv sau neinteresant – orice în afară de periculos. Sunt un tip obişnuit. Am familie, servici plictisitor, credit în bancă pentru următorii 30 de ani, un BMW răblăgit tip furgon care scapă ulei, o cutie poştală cu fundul spart, un computer cu Windows piratat, nevastă anostă, telefon Nokia cu ecranul spart, o soacră acră care-mi îndulceşte zilele, multe rude care îşi aduc aminte de mine doar atunci când mă invită pe la nunţi şi cumătrii, o amantă mazochistă care mă muşcă sălbatic de genunchiul drept şi prieteni la fel de neinteresanţi ca şi mine – în principiu, o viaţă monotonă cu scurte urcuşuri şi coborâşuri care mă face să mă întreb ce naiba fac pe această lume. Acesta sunt eu în timpul zilei.

Noaptea însă regulile jocului se schimbă şi brusc devin atotputernic, atotştiutor şi ubicuu, capabil de a hotărî soarta unor vieţi care nici nu-mi bănuiesc existenţa. Privesc oraşul de la înălţimea celor 14 etaje, o simplă mişcare a mâinii şi viitorul încetează a mai fi o certitudine pentru câteva suflete ignorante. Aud mişcare în camera de alături. Vânătoarea începe. Mâna stângă găseşte singură drumul spre luciul armei de pe pervaz, iar răceala acesteia îmi dă putere şi mă calmează. Picioarele dibuie din mers echipamentul din dotare. Sunt gata de atac, aud foşnetul inamicilor mei din ce în ce mai aproape.

Mă apropii de întrerupător cu simţurile încordate, gata de saltul decisiv. Un pocnet scurt şi sufrageria este inundată de o lumină gălbuie. Inamicii – patru gândaci negri cât degetul mic – încremenesc pentru o clipă sub lumina spoturilor. Aceasta este clipa hotărâtoare pentru succesul bătăliei. Cu un reflex de felină mă arunc asupra primilor doi duşmani care stau încremeniţi pe draperie. Substanţa ucigaşă care ţâşneşte din tubul de Raid îi pulverizează instantaneu.

Two down, two more to go… Roger that, stick together team… Go, go, go

Mustăciosul de lângă calorifer o ia la fugă spre întunecimea salvatoare de sub dulap. Se mişcă cu dexteritatea şi viteza alergătorului Usain Bolt, dar elanu-i atletic este întrerupt de şlapul meu nemilos care urcă şi coboară de două ori până când mustăciosul devine doar o pată maronie pe parchet. Cu coada ochiului detectez mişcare lângă uşă. Un gândac femelă de talie mare îşi face loc prin crăpătura de sub uşă.

Take cover!!! Fire in the hole!!! Cover me… I’m going in…

Deschid uşa şi îmi pun aparatul de night vision (instalaţia electrică din bucătărie e arsă de mai bine de două luni). Înaintez cu grijă, atent la orice zgomot. Observ femela ascunsă după piciorul scaunului, tubul de Raid se transformă brusc într-un proiectil mortal lansat cu o precizie elveţiană care … ratează de puţin ţinta, ricoşează în masă şi răstoarnă vasele puse la uscat care se sparg cu un sunet asurzitor.

Man down, man down! Proceed to base!

Dar deja e prea târziu să mă mai retrag. Lumina din camera soacrei este deja aprinsă şi în curând îşi face şi ea augusta apariţie. „Ce faci aici pe întuneric, nesimţitule? Iar cauţi băutură, beţivan ratat! Îţi dau eu băutură!” Mă retrag rapid pentru că în scenă a apărut un prădător mai periculos. Jumătate de oră mai târziu adorm sub strigătele din camera de alături. Vânătoarea de azi a fost fără doar şi poate un eşec, dar bătălia continuă…

Good bye ghiaghia Vova

În sfârşit s-a întâmplat, Vladimir Voronin şi-a anunţat astăzi demisia. Fără prea mare tragere de inimă, a mai acuzat pentru ultima oară pe unu-altul, a mai tras o înjurătură scurtă şi-a mai încruntat niţeluş sprâncenele. Nimeni însă nu mai pare impresionat de ieşirile acestui agramat. „Cedez puterea oponenţilor mei, fără tragere de inimă şi fără încrederea că ei sunt capabili să conducă ţară! Nu cred in abilităţile lor de a fi o echipă unită care să conducă ţara şi care să se bazeze pe interesele naţionale şi nu pe propriile interese” a anunţat el plin de gravitate. 

Hai sictir, cine vorbeşte. Îmi închipui că în cei 8 ani de guvernare ţie numai la interesele naţionale ţi-a stat capul, iar acum îţi stă acolo unde ţi-s picioarele, ca unui adevărat cadavru politic în devenire. 8 ani de sărăcie şi umilinţă pentru toţi acei care nu erau de acord cu tine, 8 ani de polarizare şi împărţire între „noi” şi „ei”, 8 ani de jaf la drumul mare timp în care cei ce te slujeau primeau medalii şi onoruri. Plânge după voi puşcăria. Vreau să cred că am scăpat odată şi pentru totdeauna de acest miliţian cu trei clase şi că cei de teapa lui nu vor mai ajunge niciodată la conducere. Muzica,  un marş vă rog cu dedicaţie specială pentru ghiaghia Vova!

Superbasurile Melcilor din Chişinău

Probabil că-i ascultaţi, iubiţi şi cunoaşteţi (unii chiar personal). Dar cum zice o vorbă din popor - două bătăi strică, dar două ascultări - ba, mai ales dacă e vorba de muzică bună.

Welcome in European Union

Aşa spune panoul mare de la intrarea în vama română Sculeni - Welcome in European Union. Literele albastre pe fon alb îmi zgârie ochiul. Defect profesional, n-am ce face. Mă pufneşte râsul. „E ceva amuzant aici”, mă întreabă oarecum iritat agentul care îmi examinează geanta. „Nimic important, doar că e scris greşit” - îi răspund eu arătând cu degetul spre panou. Clipeşte mărunt privindu-mă de sus în jos. „Vă rog să intraţi în sală cu bagajul şi să vă prezentaţi paşaportul”. Încep să regret că nu mi-am ţinut gura. Aşa păţesc mereu, iar cel mai grav e că nici nu mă învăţ minte. Sunt ţinut vre-o 10 minute la uşă după care sunt invitat să intru. Îmi trec ochii peste câteva afişe legate de gripa porcină. După primele două propoziţii mă opresc şocat.

„Did you visited a foreign country? If do you will have symptoms ...”

Fără să mă gândesc de două ori, înşfac telefonul şi îl îndrept spre anunţ. „Fotografierea e strict interzisă pe teritoriul vămii”, mi se adresează sever agentul apărut parcă de nicăieri. „Nu cumva aţi găsit şi aici greşeli”, mă întreabă el plin de sens după o pauză mai lungă în timp ce-mi răsfoieşte paşaportul. „ăăă… nu, nu, mi s-a părut doar” - îi răspund eu repede înainte să mă răzgândesc. „Foarte bine”, reacţionă el amuzat aplicând cu un sunet scurt ştampila de intrare în România. „Vă urez drum bun!”

Ies pe uşă răsuflând uşurat, am scăpat ieftin de data asta. Autocarul Chişinău – Cluj porneşte din loc cu un puff amorţit, ca o balenă care iese la suprafaţă. A doua zi totul mi se pare un vis, dar sunt ferm convins că multă apă va curge pe Prut şi mulţi oameni vor privi cu stupoare spre anunţurile din vama Sculeni, până când va fi înlocuit panoul care anunţă cu mândrie - Welcome in European Union.

Phishing de la Raiffeinsen

În ultimul timp am fost bombardat de o serie de mesaje spam de la Raiffeisen. Majoritatea îţi cer să dai click pe un link care te duce chipurile la site-ul oficial al băncii sau, şi mai grav, să îţi confirmi datele personale. Eşti anunţat în privinţa unor noi măsuri de securitate, că eşti inactiv, suspendat, blocat, dezamorsat, că ţi s-a aprobat creditul, că ai ocazia să faci un depozit cu avantaje nemaiauzite, că ţi-a născut soţia gemeni, că ai primit o moştenire neaşteptată, că s-a terminat în sfârşit criza (exagerez bineînţeles). Aceste tentative de phishing iau amploare şi din ce în ce mai multă lume se întreabă ce au dom’le hackerii ăştia cu biata bancă şi de ce anume Raiffeisen? Se pare că e criză şi la ei sărmanii. O idee mai bună pentru ei ar fi poate să pună un buton de "donate now, help the hackers survive through the crisis", poate că ar avea mai mult succes.