Dedicatie pentru toţi (c)răciţii şi gripaţii şi pentru cei care îşi mai aduc aminte de vremurile de altădată. Acest material discografic nu ar fi fost posibil fără sponsorii noştri. Aducem mulţumiri lui Meal Vasilievici, lui Bill Gates şi firmei Microsoft, cafelei de laborator făcute în cana de jumătate de litru, jinului negru de premaie şi tuturor celor care l-au răbdat, înjurat şi inspirat pe Cezărel. Nici o oaie nu a fost rănită înainte de înregistrări.
Ce ţi-i şi cu gripa asta porcină. Nici n-a apucat s-audă lumea de ea că a şi paralizat câteva ţări. Se închid şcoli, se amână scrutine electorale, lumea-i panicată şi dezorientată. Deşi, dacă priveşti dintr-o parte şi faci abstracţie de toată propaganda media, îţi dai seama că prea e cusută cu aţă albă toată povestea asta. Chiar şi în ţările cele mai afectate, mortalitatea asociată cu gripa porcină pare să fie cu mult mai scăzută decât cea cauzată de gripa obişnuită (tip A). Şi atunci care-i scopul acestui tam-tam mediatic? Poate doar acela de a vinde un produs – unul pe care până mai ieri nu ai fi reuşit să-l dai nici pe gratis – vaccinul salvator. Vaccinaţi-vă şi veţi fi salvaţi! Nu vă putem da garanţii că, deh, produsul nu e încă testat. Ar mai putea apărea pe ici-colo vre-o reacţie adversă minoră gen boli ale plămânilor, cancer, dar de porcină scăpaţi sigur… ăăăă…probabil. Vaccinaţi-vă copiii, împleţi-i de medicamente, chimicale şi injecţii pline de conservanţi şi în câţiva ani vom avea o generaţie de roboţei spălaţi pe creier care vor fi gata să dea banii pe orice rahat le recomandăm noi. Nu-i ascultaţi pe cei care susţin că virusul e produs în laborator, unde s-a mai pomenit aşa ceva?! Poate doar în lumea virtuală. Apare vre-un fecior deştept care face în şapte zile un virus după chipul şi asemănarea lui, îl lansează pe internet şi-l asmute asupra oricărui nefericit care dă un click în necunoştinţă de cauză şi peste câteva luni îşi vinde miraculosul antivirus, iar restul vieţii îl stă pe sobă cu două-trei fetişcane şi un ulcioraş de vin gustos. În lumea virtuală – da, la noi – nu, doamne fereşte. În altă ordine de idei, oare nu s-ar putea cumva modifica virusul acesta în aşa fel încât să-i afecteze doar pe porcii dintre noi? Material ar avea destul: începând cu clasa politică, forţele de ordine gata să omoare tineri la ordin, bişniţari, cocalarii şi gherţoii care ne dau palpitaţii şi ne fac viaţa atât de interesantă. Lista este, bineînţeles, deschisă. Dacă s-ar găsi un om de ştiinţă care ar crea o gripă a porcilor cu două picioare, eu cred ar merita cea mai înaltă distincţie, gen premiul Nobel pentru pace (Obama ar părea mic copil). Lumea s-ar curăţa în doi timpi şi trei mişcări, iar noi, muritorii de rând, n-am mai auzi grohăieli la televizor şi viaţa ar fi o nesfârşită plăcere.
Alegerile prezidenţiale din Moldova au eşuat din nou, un deznodământ anticipat de toată lumea în condiţiile declaraţiilor bătăioase făcute de tovarăşul Voronin şi a(l)coliţii săi. PCRM a refuzat să participe la vot, prelungind astfel criza politică din Moldova. Urmează ca Parlamentul să organizeze cea de-a doua tentativă în termen de 30 zile. Vrem să credem cu toţii că acestea sunt ultimele zbateri ale unui partid pe patul de moarte care încearcă să negocieze la sânge retragerea în opoziţie.
Doar că lupta pentru putere, atât în Moldova, cât şi în România, îmi aminteşte foarte mult de povestirea "Lupta pentru foc" scrisă de Al. Calistrat în care triburile de oameni primitivi erau în stare să-şi dea viaţa pentru a proteja focul – aceasta fiind obiectul central al existenţei lor, oferindu-le căldură în nopţile reci şi apărare împotriva fiarelor sălbatice.
În societatea noastră puterea a încetat demult să mai fie un mijloc şi a devenit un scop în sine, un obiectiv care merită orice sacrificii. Să ajungi la putere şi să te menţii acolo, să zdrobeşti oponenţii politici şi pretendenţii care vor să ţi-o ia, indiferent de modul în care o faci sau mijloacele folosite – aceasta este crezul politicienilor noştri. Nimic nu e mai important decât puterea, posibilitatea de a hotărî într-o clipă soarta a mii de oameni, de a îmbogăţi sau a condamna la sărăcie mii de vieţi. Probabil că în toiul nopţii, atunci când cred că nimeni nu îi poate auzi, o şoaptă dementă poate fi auzită în casa acestor oameni: my precious, oh, my precious! Sméagol’s got the precious!!!
