Prutul şi teoria chibritului

Mă întreabă un coleg de serviciu de unde sânt, ştiind că nu-s de prin părţile plaiurilor cu flori ale Maramureşului. De obicei oamenii îţi pun astfel de întrebări din politeţe, că aşa e frumos, din deprindere, pentru că aşa s-au obişnuit, sau din curiozitate, pentru cultura lor jenerală. În primele două cazuri nu are rost să dai prea multe detalii şi de cele mai multe ori scapi cu un „din Moldova de peste Prut” sau „din Basarabia” la care interlocutorul ridică cunoscător din sprâncene „aha, din Republica Moldova?!” şi, ca să arate că ştie cu adevărat despre ce merge vorba în propoziţie pune nemuritoarea şi eterna, ca să zic aşa, întrebare filosofică „şi cum e cu ruşii pe acolo pe la voi?” sau, „da… tot comuniştii îs la putere?”. Îi dau câteva explicaţii în doi peri pe care nu ţine neapărat să le audă şi case closed, fiecare către căşi, cum zice moroşanul.

Colegul meu însă face parte din cea de-a treia categorie şi vrea să ştie cu adevărat mai multe despre minunata ţară a Moldovei. Şi după vre-o jumătate de oră de explicaţii privind situaţia economică, socială şi geopolitică a ţării natale, colegul meu, care se dovedeşte a fi perseverent în căutarea adevărului absolut, tot nu se lasă bătut şi mă ia din nou la rost „bine-bine da’… totuşi… de unde eşti mai exact?” Iar aici cu „din Moldova, de peste Prut” nu mai scapi. Încerc totuşi, că încercare vin(ă) n-are. „De peste Prut” îi răspund eu, doar-doar oi scăpa fără să dau numele localităţii care m-a dat pe mine lumii. Nu că mi-ar fi ruşine, dar, e cam greu să-i explici omului pe google earth unde se află renumitul sat Cobani.

„Apoi de peste Prut poate să fie hăpt oriunde”, opinează el „că peste Prutu se întinde până în Japonia, dacă e să privim problema empiric”. Şi are dreptate. Dar nici eu nu mă las mai prejos şi adaug. „Apoi dacă e aşa e treaba, şi voi cei din România puteţi fi de peste Prut, că din punctul nostru de vedere, peste Prutul se întinde, nici mai mult, nici mai puţin, decât hă-ă-ă-t până în Mare Britanie, ca să nu zic de Islanda, că începem cu teme magmatice”. Cădem de acord în cele din urmă că, obiectiv vorbind, cam toată lumea, tot globul pământesc este, într-un fel sau altul de peste Prut. Şi uite aşa decidem să continuă discuţia în cerc restrâns la o bere sau un vin, că nu degeaba a spus filosoful „in vino veritas”.