În ultimul timp tare s-au mai înmulţit cerşetorii. Sau poate că îmi pare mie doar. Eram intr-un bar sâmbăta trecută, mă uitam şi eu ca tot omul la meciul României. În cele două-trei ore s-au perindat pe acolo cel puţin 4-5 cerşetori. Mulţi dintre ei copii, majoritatea ţigani. „Îmi dai şi mie, nenea?” zice un băieţel tuciuriu în grabă, că de, mai are şi alte mese de „servit”, nu are timp să stea la taclale. Time is money! Mă uit la el şi observ că e destul de bine îmbrăcat, grăsuţ chiar, nu foarte murdar. Mă măsoară din privire şi îşi dă seama că nu prea este potenţial la masa mea. La masa vecină un umflat cu o prietenă îmbrăcată sumar, el scoate portmoneul şi îi dă 5 lei probabil încercând să-şi impresioneze prietena sau fericit ca echipa naţională a înscris. I-au mai dat şi alţii până să fie dat afară. Un profit curat neimpozabil de 7-8 lei în 10 minute fără nici un efort. Şi câte localuri de genul acesta sunt în oraş ?
Copilul acesta va deveni un adult care apelează la muncă doar ca la o ultimă soluţie şi probabil că nu se va obişnui niciodată cu banii obţinuţi cinstit. Va trăi cât de mult posibil din ceea ce cerşeşte, apoi va merge în străinătate plângându-se că este discriminat în ţara lui. Adică nu i se dă casă, masă şi salariu lunar fără să ridice un deget. Asta da discriminare! Când nu i se va da, va încerca să ia cu forţa. Poate că va fi prins, poate că nu. În cele din urmă va avea o revelaţie şi se va pune pe turnat copii. Cu câţi mai mulţi, cu atât mai bine, mai ales că statul dă bani. Copii vor fi trimişi evident la cerşit şi aşa din generaţie în generaţie.
Cerşetoria e în România o întreagă industrie şi încă una profitabilă (vezi Filantropica). Şi acest lucru va continua atâta timp cât oamenii vor da bani cerşetorilor. Românul se plânge că nu are bani, dar dă bani la cerşetori, cheltuieşte mai mult decât îşi permite pe maşini şi haine scumpe şi e un împătimit al articolelor de lux. Cum se explică acest lucru ? Printr-un singur cuvânt – mentalitate. Cele mai profitabile locuri pentru cerşit sunt bisericile sau lăcaşele de cult. Lumea merge la biserică de cele mai mult ori atunci când are nevoie de ajutor sau când simte că a greşit. În faţa bisericii se înghesuie cerşetorii: un ciung, un surdo-mut, o pirandă cu 3-4 plozi etc. Gravitatea păcatului comis măsoară de obicei suma oferită cerşetorilor ca nişte comprese pentru conştiinţă care au menirea să ne facă să ne simţim mai bine. Ca a doua zi să vezi ciungul mergând absolut normal (ca e în afara serviciului), surdo-mutul cerând un pachet de Malboro Lights sau piranda cu sticla de votcă. Toate acestea se întâmplă zi de zi în România, şi se vor întâmpla atâta timp cât noi o vom permite. Cred în continuare şi nimeni nu mă va putea convinge de contrariul, schimbarea stă în noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu