Change we need... sau cum fac moldovenii bani

Au trecut aproape două decenii de când fosta RSS Moldovenească şi-a declarat suveranitatea faţă de Moscova. Timp destul pentru a consolida bazele unui stat contemporan şi democrat. Prăbuşirea comunismului însemna atunci eşecul unei ideologii şi genera un vacuum care trebuia să absoarbă aerul proaspăt al libertăţii şi democraţiei.

Dar experimentul ce începea atât de promiţător a ajuns astăzi în pragul unui faliment de proporţii. Îmi aduc aminte de mijlocul anilor 90 când aveam curent doar câteva ore pe zi. Îmi făceam temele ziua sau la lumina lanternei, părinţii nu primeau salariul cu lunile. Eram practic reduşi la nivelul omului primitiv într-o societate de capitalism sălbatic. Descurajaţi, în 2000 am ales să ne întoarcem acolo de unde am plecat. Astăzi avem o Moldovă sfâşiată, dominată de o clasă politică de tip căpuşă înfiptă adânc sub pielea noastră. O ţară slăbită de corupţie, condusă de câţiva lideri preocupaţi doar de interesele personale care au preluat controlul şi au impus un regim de tip taliban asupra tot ce înseamnă mass-media. Am pierdut aproape toate drepturile pentru care au militat părinţii noştri în 1989. Toate acestea pe fondul unei crize acute de identitate. Nu ştim cine suntem, de unde venim şi ce limbă vorbim. Or în acest caz cum să-ţi stabileşti viitorul ?

De fiecare dată când mă întorc acasă găsesc ţara într-o situaţie din ce în ce mai rea: o populaţie debusolată, dominată de sărăcie, familii despărţite, copii care nu-şi văd părinţii cu anii. Pericolul cel mai mare care ne pândeşte este faptul că în acest ritm, în maximum 10 ani în Moldova vor rămâne doar bătrânii şi copiii. Dacă la început basarabenii plecau peste hotare cu gândul de a strânge ceva bani şi a se întoarce, acum situaţia s-a schimbat considerabil, pentru că odată ce ai prins gustul de a trăi decent într-o ţară civilizată, nu mai vrei să te întorci, ba mai faci şi tot posibilul de a aduce cu tine şi restul familiei.

Se spune că în fiecare sistem democratic, poporul are guvernarea pe care o merită. Oare să fie sărăcia în care se află Moldova ceea ce merităm ? Sentimentul pe care îl am în ultimul timp este că ne aflăm sub dominaţie străină pentru că străine sunt majoritatea „valorilor” care ne sunt băgate pe gât. Preocupat de ziua de mâine, basarabeanul de rând nu prea are timp să se gândească la ce se i se întâmplă, fiind forţaţi uneori să apelăm la soluţii extreme pentru a putea supravieţui. La începutul anilor 2000 apăruse chiar o glumă pe seama acestui fapt: ce face moldoveanul când nu mai are lei? Schimbă 100 de dolari. În străinătate dacă arăţi paşaportul albastru e ca şi cum ţi-ai semna condamnarea. Nu pot să nu observ nemulţumirea, uneori chiar repulsia agenţilor vamali atunci când le prezinţi paşaportul moldovenesc (de parcă am fi ciumaţi). În acest context, care sunt soluţiile moldovenilor de a face bani ?

Plecăm în Rusia sau ilegal şi în Europa unde patronii „stau la coadă” să angajeze moldoveni cuminţi în construcţii ca mai apoi să-i jăcmănească de bani. Fraţii noştri români sunt foarte nemulţumiţi pentru că moldoveanul e de acord sa lucrez la sub preţ.

Femeile merg la îngrijit bătrâni in Italia, iar fetele la Stambul sau Dubai unde sunt tare întrebate blondele. Acolo cică ţi se aruncă cu bani în poală, în fond, dacă te autotrafichezi nu poate să-ţi facă nimeni nimic. Îţi mai vinzi un rinichi că natura a fost şi aşa prea generoasă şi ţi-a dat tocmai doi. Şi lista poate continua…

Mă gândesc ce ar fi dacă am avea astăzi un conducător de genul lui Vlad Ţepeş: probabil că ar trebui să tăiem şi ce ne-a mai rămas din păduri, ba mai mult – am fi nevoiţi să importam ţepe „made in China”. Astfel, în condiţiile actuale, singura soluţie este să ne dăm seama cine suntem, ce vrem şi să facem acţiuni coerente şi susţinute pentru a ne atinge ţelul. Nu mai are rost să ne plângem de milă că suntem cea mai săracă ţară din Europa, şi să stăm la mila forumurilor mondiale. Change we need and change we are !