Cultura zgomotului la români

Suntem un popor zgomotos şi exhibiţionist. Ne place să fim ascultaţi, chiar dacă nu avem nimic de spus. Ascultăm muzica la maxim fie că suntem acasă, în maşină sau pe stradă cu telefonul mobil. Ne spălăm rufele în public şi avem un gust aparte pentru situaţiile dramatice. Ne plac scandalurile cu răsturnări de situaţie, dezvăluirile spectaculoase şi şocante. Savurăm cu o plăcere bolnăvicioasă ştirile de la ora 5 şi mai apoi discutăm cu lux de amănunte cele întâmplate.

Pe stradă vorbim în gura mare, scuipăm seminţe şi nu ţinem cont de trecători. Ne comportăm în public ca şi cum lumea ar fi fost făcută doar pentru noi, ne dăm aere şi ne credem foarte importanţi. La volan suntem băgăcioşi şi mojici, înjurăm şi folosim în exces claxonul. Parcăm exact unde ni se scoală chiar dacă blocăm circulaţia pentru că ştim pe cineva suspus care ne poate „rezolva”. Aruncăm gunoiul pe jos chiar dacă avem o pubelă la câţiva paşi, iar când ieşim la grătar lăsăm în urma noastră mormane de mizerie.

Aşteptăm întotdeauna ca cineva să facă ceva, ca cineva să ia măsuri şi să schimbe lucrurile. Ne place să ne plângem de milă, să dăm vina pe soartă, pe poziţia geografică, pe situaţia materială. Întotdeauna e de vină altcineva/altceva pentru situaţia în care ne aflăm: americanii, conducerea, ruşii, situaţia geopolitică, petele solare, comuniştii, extratereştrii etc. Nu ştim să ne preţuim valorile autentice, oamenii care ne promovează ţara în lume. Realizăm ce am avut prea târziu, când aceşti oameni valoroşi nu mai sunt printre noi (mintea românului cea de pe urmă). Cei cu bun simţ care respectă legile sunt consideraţi ciudaţi sau fraieri, pentru că sistemul încurajează tupeul jegos şi mitocănia.

Ne place să fim la curent cu ultimele noutăţi din presa galbenă. A avea cultură generală înseamnă a şti pe dinafară textul ultimului hit lansat de Guţă, a povesti dibaci ultima glumă făcută de Becali, a cunoaşte cu cine s-a mai combinat vre-un fotbalist „celebru” sau ce a mai putut debita vre-un figurant de doi bani. Nu mai avem timp să citim decât zodiacul şi programul tv. Bârfim la celular, în faţa blocului sau în timpul serviciului. Ne pricepem la politică şi totuşi alegem aceiaşi incompetenţi an de an. Luptăm ani la rând pentru a ne integra în Uniunea Europeană, dar când ni se oferă şansa să spunem un cuvânt la masa celor mari, nu mergem la vot de alegerile Europene.

Aceasta este România şi aceştia sunt românii… din păcate. Vă rog să mă contraziceţi.