Jurământ cetăţenie română

Noi suntem români, noi suntem români.

Noi suntem aici pe BECI stăpâni!

Am un certificat în plus. Am descoperit că basarabeanul e de felul lui mare colecţionar. Dar în timp ce unii colecţionează obiecte de artă, timbre sau maşini, noi colecţionăm certificate, caziere, formulare şi bilete de stat la cozi. Şi dacă tot am ieşit cu bine din această probă de foc numită jurământ de credinţă la statul român, am decis să postez descrierea acestei proceduri, ca să ştie şi alţi moldoveni ce vor să fie români cam la ce să se aştepte.

Etapa 1 (preliminarie): post negru cu o săptămână înainte de jurământ, cu o atenţie specială asupra jinului negru şi colţunaşilor cu brânză care sunt categoric interzişi.

Etapa 2 (viteză): alergări 100 m garduri pâna la poarta Ambasadei Române.

Etapa 3 (de rezistenţă): stat ca prostul/proasta la coada două ore flancat de oameni care găsesc un deliciu deosebit în a se îmbulzi ca jitele, obişnuinţă rămasă de pe vremea trecutului glorios când rafturile din magazine erau arhi-goale.


Etapa 4 (forţă): asaltul porţii ambasadei şi forţarea uşii de la intrare cu o atenţie distributivă la buzunare şi borsete care au în asemenea momente ciudata proprietate de a se goli de conţinut.

Etapa 5 (eliminatorie): probă de înjurat conducerea şi minorităţile naţionale din România (cu precădere ţiganii şi/sau ungurii).

Etapa 6 (solemnă): deşteptarea prin intonarea imnului României cu mâna la inimă, şale, cot sau stomac, în funcţie de „unde te doare”.

Etapa 7 (ultima): Jurământul care pentru mine a sunat cam în felul următor – jur să-mi apăr sărăcia, nevoile şi neamul; aşa să mă ajute Dumnezeu…