Banii fac pământul să se învârtă. E o expresie pe care o auzim din ce în ce mai des la televizor, la radio, la cunoscuți. În goana noastră cotidiană după bani ne împărțim ziua în calupuri monetare, preferând unele activități altora, socializând cu unii în defavoarea altora. Pentru că, nu-i așa – timpul înseamnă bani. Mă gândesc ce bine ar fi să fie valabil și invers. Ai primit salariul, ai mers la magazin și ți-ai cumpărat două zile în plus, o lună, sau chiar câțiva ani în cazul celor mai înstăriți.
Dar nu despre asta vroiam să scriu azi. Articolul de azi trebuia să fie despre bani și mai ales despre confidențialitate. Nu știu dacă ați observat, dar în România și în Moldova ultima noțiune pare inexistentă. La noi situația financiară este o chestie publică. Toată lumea trebuie să știe ce salariu ai, cât plătești rata și cât ai pus deoparte.
„Uite vecina și-a luat mașină. Da de unde a avut ea bani de așa ceva? Sigur umblă cu ceva bișnițar.” „Ți-ai luat telefon? De care? Cât ai dat și cât plătești abonamentul?” „Aha, v-ați luat credit. Ce sumă, pe câți ani și cât dați înapoi?” și exemplele pot continua la nesfârșit.
În țările occidentale nu se vorbește aproape deloc despre bani. Și lucrurile sunt foarte stricte fie că e vorba de confidențialitatea profesională sau cea privată. La noi totul se știe și totul se discută. Bănuiesc că acestea sunt rămășițele unei epoci în care fiecare al treilea era turnător, o epocă în care românii au deprins bârfa, s-au dezobișnuit să muncească și au adoptat ideea că cineva trebuie să le dea totul de-a gata.
Old habits die hard, zice un proverb englez. Va trebui să vină alte generații până vom învăța și noi ce înseamnă munca conștiincioasă, bunul simț și confidențialitatea datelor personale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu