The biggest hockey game ever

Cel mai important meci de hochei din istoria acestui joc - aşa a fost numit meciul de ieri dintre selecţionata Canadei şi a cea Statelor Unite ale Americii. A fost fără îndoială una din cele mai aşteptate finale olimpice disputate vre-odată. După cinci victorii consecutive, inclusiv în faţa reprezentativei Canadei cu scorul de 5:3, echipa Statelor Unite părea invincibilă şi pornea cu prima şansă spre o finală de vis. În spatele jucătorilor canadieni însă stăteau 30 de milioane de inimi şi un public extraordinar ce scanda în semifinala cu Slovacia „we want USA” – vrem o finală contra SUA.

„Hockey is our game” spuneau pancartele miilor de suporteri prezenţi la confruntarea finală – o mare alb-roşie care şi-a împins favoriţii spre cel de-al optulea titlu olimpic. Sportul poate fi uneori foarte nedrept, aseară însă zeul hocheiului a decis să recompenseze eforturile unor jucători extraordinari ce şi-au dat viaţa pe teren şi a unui antrenor ce a ştiut să trateze la rece cel mai important joc din cariera sa. Şi s-a făcut dreptate: Canada – ţara ce a reinventat hocheiul modern a obţinut cea mai râvnită medalie de aur de la Vancouver 2010 într-o finală incandescentă plină de dramatism în care canadienii s-au jucat pur şi simplu cu nervii milioanelor de spectatori ce-i urmăreau cu sufletul la gură.

Globalizarea, vinul fiert şi Jocurile Olimpice

Reprezentanţii Moldovei la Jocurile Olimpice au plecat deja spre Vancouver. Fenomenul globalizări şi-a pus amprenta şi pe lotul nostru olimpic, jumătate din sportivii care reprezintă Moldova fiind naturalizaţi din astfel de ţări precum Rusia, România sau Elveţia – o procedură din ce în ce mai întâlnită în sport, şi nu numai. În cazul ţării noastre iniţiativa e chiar salutabilă, căci multe a dat dumnezeu acestor pământuri, dar zonele muntoase cu pârtii de schi probabil că i-au scăpat din vedere (nu şi dacă vorbim despre vechea ţară a Moldovei).

Din sporturile de iarnă basarabenii sunt buni, poate, doar la astfel de probe precum săniuşul stil liber cu elemente obligatorii de coate julite şi funduri vinete, lipitul de oameni de zăpada viteză şi uneori, trebuie să recunoaştem, dormitul pe sub garduri şi troiene fond, căci de cele mai multe ori activităţile de iarnă se termină pe la noi cu un vinişor fiert la gura sobei. Ceea ce mi-a atras atenţia şi m-a mirat nespus a fost însă componenţa delegaţiei noastre alcătuită din 7 sportivi la care se adaugă următorii oficiali: antrenori – 4 buc., şefi de echipă – 3 buc., câte una bucată medic, şef de misiune şi preşedinte CNO care are, bineînţeles, dreptul conform protocolului să fie însoţit de încă o persoană (probabil soţia dânsului care nu s-ar da în lături să admire frumuseţile canadiene) + 4 ziarişti fără de care nu se poate porni la drum nici o delegaţie civilizată din lume.