Reprezentanţii Moldovei la Jocurile Olimpice au plecat deja spre Vancouver. Fenomenul globalizări şi-a pus amprenta şi pe lotul nostru olimpic, jumătate din sportivii care reprezintă Moldova fiind naturalizaţi din astfel de ţări precum Rusia, România sau Elveţia – o procedură din ce în ce mai întâlnită în sport, şi nu numai. În cazul ţării noastre iniţiativa e chiar salutabilă, căci multe a dat dumnezeu acestor pământuri, dar zonele muntoase cu pârtii de schi probabil că i-au scăpat din vedere (nu şi dacă vorbim despre vechea ţară a Moldovei). Din sporturile de iarnă basarabenii sunt buni, poate, doar la astfel de probe precum săniuşul stil liber cu elemente obligatorii de coate julite şi funduri vinete, lipitul de oameni de zăpada viteză şi uneori, trebuie să recunoaştem, dormitul pe sub garduri şi troiene fond, căci de cele mai multe ori activităţile de iarnă se termină pe la noi cu un vinişor fiert la gura sobei. Ceea ce mi-a atras atenţia şi m-a mirat nespus a fost însă componenţa delegaţiei noastre alcătuită din 7 sportivi la care se adaugă următorii oficiali: antrenori – 4 buc., şefi de echipă – 3 buc., câte una bucată medic, şef de misiune şi preşedinte CNO care are, bineînţeles, dreptul conform protocolului să fie însoţit de încă o persoană (probabil soţia dânsului care nu s-ar da în lături să admire frumuseţile canadiene) + 4 ziarişti fără de care nu se poate porni la drum nici o delegaţie civilizată din lume.
