Moldova și filmele de la Holivud

Nu e un secret pentru nimeni că filmele produse în pădurea sfântă reflectă un mod specific de gândire. O să trec cu vederea superioritatea cu care tratează americanii celelalte națiuni (a se vedea fazele în care un singur soldat american, animat doar de spiritul patriotic, bate cu mâinile goale 10 soldați vietnamezi înarmați până în dinți), faptul că toate evenimentele importante par să se întâmple doar în SUA (acolo se prăbușesc meteoriții, bombele atomice și OZN-urile cu extratereștri) sau faptul că ei se consideră reprezentanții și salvatorii planetei (slavă Domnului că nu a jucat Bruce Willis în Titanic, că-i salva pe toți).
 
Ceea ce vreau să spun e altceva. Dacă ați observat, până acum câțiva ani, dacă scenaristul filmului vroia să plaseze acțiunea într-un loc primejdios, în care domnește haosul și teroarea, în josul ecranului apărea scris: somewhere in eastern Europe sau și mai bine – somewhere in Romania. Americanul de rând nu se întreba unde e asta. Era suficient să știe că e o țară săracă undeva la dracu' în praznic.

Cum a votat Baia Mare

Dimineața pe răcoare,
hai Moldova la votare!
De la Cluj la Baia Mare,
Dimineața pe răcoare.

Am descoperit care sunt elementele de bază a unui vot reușit:
1. Transport gratuit Baia Mare – Cluj – bifat
2. 40 de tineri entuziaști, dornici să-și exprime opțiunea – bifat
3. Acorduri de chitară și palincă de la Valea Chioarului – bifat la pătrat

Duminică, 28 noiembrie, în premieră basarabenii din Baia Mare au autocar gratuit la Cluj. Ne adunăm în fața universității. Urcăm cu întârziere în autocarul echipei de fotbal FC Baia Mare și pornim la drum. Răsună chitara. Cineva scoate o sticlă de palincă. Așa un eveniment trebuie marcat cum se cuvine, doar nu votezi în fiecare zi (votezi o dată la câteva luni).

Ajungem în Cluj și mergem în coloană spre Casa de Cultură a Tineretului. Votăm după care mergem la mall să ne destindem. După atâta muncă, merităm și puțină distracție. Ne întoarcem acasă obosiți, dar cu sentimentul datoriei împlinite.

Ne vedem la vot

Moldoveni în România

Un articol scris de Cristina pentru Dilema Veche

- din jurnalul unui cetăţean -

"Necetăţenia" este o formă de docilitate pe care trebuie să o înveţi în tranziţia către cetăţenie. Cetăţenia nu ţi se dă, se dobîndeşte, iar pentru a o dobîndi, trebuie să te dresezi să devii un bun cetăţean resemnat, împăcat cu legile şi cu ceea ce astăzi a mai rămas din denumirea de stat.

Cînd mi s-a propus să scriu acest articol, am luat-o ca pe înfruntarea finală cu mine însămi, înfruntarea identităţii moştenite şi a celei asumate. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre originile mele, mai mult chiar, am încercat să evit de fiecare dată discuţiile despre „de unde eşti?“. În primii ani de studenţie, mă lepădam de identitatea mea, ca un apostol necredincios, fără să mai aştept cîntatul cocoşilor. În afară de colegii mei de facultate, era greu să afle cineva că vin de dincolo de Prut. Îmi purtam identitatea ca pe o povară, ca pe o ruşine neasumată, un fel de eroare pentru care nu puteam răspunde, dar nici nu o puteam îndrepta.

În cei cinci ani ai studenţiei mele aici, am învăţat că răspunsul la întrebarea „de unde eşti?“ aduce inevitabil după sine discursuri nostalgice: despre România Mare, pactul Ribbentrop-Molotov, posibila sau imposibila Unire, Podul de flori, rude îndepărtate sau prieteni aproape uitaţi – temele curg în funcţie de vîrsta şi amintirile partenerilor de dialog. Alteori, surprind cum discuţiile se transformă uşor în monologuri plictisitoare, aproape onirice, şi mă întreb dacă acea Basarabie există cu adevărat sau e o Ruritanie desprinsă din vechile tratate de istorie ale unor autori interbelici.

We’re fucked

We’re fucked. We’re totally and irrevocably fucked. Pentru că suntem un popor ignorant, prost şi incult ce are o conducere pe măsură. Tocmai de aceea avem exact liderii pe care îi merităm. Referendumul a picat, iar criza politică din Moldova continuă. Mi-e ciudă şi mi-e silă. Eu am făcut 300 km pentru a participa la referendum, altora le-a fost greu să meargă până la secţia de votare să pună o ştampilă.

„Ştiam că suntem proşti, dar nici chiar aşa” – astea nu-s cuvintele mele. Sunt ale lui moş Simion de la mine din mahală. Totuşi vina nu este doar a poporului. Alianţa îşi are propriul rol în acest eşec. E şi vina lor pentru că se vedeau deja la alegerile prezidenţiale. Pentru că împărţeau pielea ursului din pădure şi nu ştiau care să fie preşedinte. Aţi uitat datorită cui sunteţi acolo?! Aţi uitat de tinerii care au ieşit în stradă şi au luptat pentru o şansă, un viitor mai bun?!

Îmi pare bine că am plecat din Moldova. Şi totuşi…

Referendum-ul şi datoria de bărbat

Tocmai m-am întors de la Cluj. Am fost împreună cu câţiva prieteni şi confraţi basarabeni şi mi-am făcut datoria de bărbat. Adică am votat. E prima oară când pot să fac acest lucru la Cluj, pentru că până acum conducerea comunistă nu „ţinea neapărat” ca basarabenii ce locuiesc în România să-şi poată exprima opinia. Astfel, măcar din acest punct de vedere înregistrăm ceva progrese. Aşteptăm rezultatele.

Spune DA la referendum!

Dacă vrei să ai un cuvânt de spus la alegerea preşedintelui tău, participă mâine, 5 septembrie, la referendum. Votează DA! Arată că îţi pasă!

Ziua limbii române in Moldova

Tricoul meu de patriot

La mulţi ani, Moldova!

La mulţi ani dragă ţară. Chiar dacă suntem departe unul de celălalt, chiar dacă ne despart sute de kilometri, poţi fi sigură că vei fi întotdeauna în inima mea. Pentru că dragostea de ţară nu se măsoară nici în bani şi nici în kilometri. Dragostea nu poate fi limitată de frontiere create de om. Ea nu are nevoie de vize şi cetăţenii. Dragostea de ţară trece liberă prin vămi şi blocaje politice. Dragostea de ţară îţi dă aripi chiar şi atunci când toţi vor să ţi le taie.

Prutul şi teoria chibritului

Mă întreabă un coleg de serviciu de unde sânt, ştiind că nu-s de prin părţile plaiurilor cu flori ale Maramureşului. De obicei oamenii îţi pun astfel de întrebări din politeţe, că aşa e frumos, din deprindere, pentru că aşa s-au obişnuit, sau din curiozitate, pentru cultura lor jenerală. În primele două cazuri nu are rost să dai prea multe detalii şi de cele mai multe ori scapi cu un „din Moldova de peste Prut” sau „din Basarabia” la care interlocutorul ridică cunoscător din sprâncene „aha, din Republica Moldova?!” şi, ca să arate că ştie cu adevărat despre ce merge vorba în propoziţie pune nemuritoarea şi eterna, ca să zic aşa, întrebare filosofică „şi cum e cu ruşii pe acolo pe la voi?” sau, „da… tot comuniştii îs la putere?”. Îi dau câteva explicaţii în doi peri pe care nu ţine neapărat să le audă şi case closed, fiecare către căşi, cum zice moroşanul.

Sapă, frate, sapă până dai de apă

În prima săptămână de martie în care baba Dochia părea că a uitat să mai vină în satele basarabene, iar în aer plutea mirosul proaspăt al primăverii, am avut ocazia să particip la o săpare de fântână. De fapt particip e cam mult spus căci aportul meu s-a rezumat strict la făcut fotografii şi, printre ele, recunosc, la cinstit câte un păhărel de vin sezonul 2009-2010. Puteţi găsi mai jos câteva dintre ele (pozele nu păhărelele).

Îmi aduc aminte că pe când eram eu copil altfel se săpau fântânile în ţara Moldovei. Se făcea de obicei clacă, iar gospodarul chema ajutoare din tot satul. Se luau mai multe probe, se săpa groapa, se pietruiau pereţii – totul manual bineînţeles. Îmi amintesc că atunci când s-a săpat fântâna din curtea şcolii, apa nu a putut fi găsită zile în şir. Tradiţia spune că apa refuză să se arate celor care nu au inima curată, de aceea, sarcina de a o găsi i se oferă de multe ori copiilor. Tata mi-a oferit atunci hârleţul şi mi-a spus să-l înfig acolo unde credeam că se ascunde apa. Zis şi făcut, iar o oră mai târziu proba afundată în inima pământului a ieşit sărutată de atingerea lichidului miraculos căruia îi datorăm existenţa.

Globalizarea, vinul fiert şi Jocurile Olimpice

Reprezentanţii Moldovei la Jocurile Olimpice au plecat deja spre Vancouver. Fenomenul globalizări şi-a pus amprenta şi pe lotul nostru olimpic, jumătate din sportivii care reprezintă Moldova fiind naturalizaţi din astfel de ţări precum Rusia, România sau Elveţia – o procedură din ce în ce mai întâlnită în sport, şi nu numai. În cazul ţării noastre iniţiativa e chiar salutabilă, căci multe a dat dumnezeu acestor pământuri, dar zonele muntoase cu pârtii de schi probabil că i-au scăpat din vedere (nu şi dacă vorbim despre vechea ţară a Moldovei).

Din sporturile de iarnă basarabenii sunt buni, poate, doar la astfel de probe precum săniuşul stil liber cu elemente obligatorii de coate julite şi funduri vinete, lipitul de oameni de zăpada viteză şi uneori, trebuie să recunoaştem, dormitul pe sub garduri şi troiene fond, căci de cele mai multe ori activităţile de iarnă se termină pe la noi cu un vinişor fiert la gura sobei. Ceea ce mi-a atras atenţia şi m-a mirat nespus a fost însă componenţa delegaţiei noastre alcătuită din 7 sportivi la care se adaugă următorii oficiali: antrenori – 4 buc., şefi de echipă – 3 buc., câte una bucată medic, şef de misiune şi preşedinte CNO care are, bineînţeles, dreptul conform protocolului să fie însoţit de încă o persoană (probabil soţia dânsului care nu s-ar da în lături să admire frumuseţile canadiene) + 4 ziarişti fără de care nu se poate porni la drum nici o delegaţie civilizată din lume.

Fata Morgana sau nimic nou pe frontul de est

În ultimul timp observ în Moldova din ce în ce mai multe lucruri misterioase, de neînţeles, pe care, oricât de mult m-aş strădui, nu le pot cuprinde cu mintea mea limitată. Nu pot înţelege je-m’en-fiche-ismul nostru cronic, această nepăsare cu accese de inteligenţă bovină prezentă pretutindeni. Şi o să vă dau şi câteva exemple simple ca să vă daţi seama despre ce vorbesc.

Vizitând recent Chişinăul pentru o perioadă mai lungă, am intrat în mai multe centre de copiere pentru un xerox, o printare, o scanare etc. În 70% din cazuri mi s-a răspuns urât, necuviincios sau chiar agresiv, în condiţiile în care eu am fost cât se poate de politicos. Am fost pus să aştept 10-15 minute sau chiar mai mult în timp ce vânzătorul îşi vedea liniştit de ţigară sau vorbea la telefon cu prietenii. În 25% din cazuri cel care îmi prelua comanda nu înţelegea boabă româneşte sau nu arata nici cel mai mic efort pentru a înţelege ce-i spuneam, dar asta nu este nici pe departe cel mai grav lucru. Cel mai grav este că atunci când „îndrăzneşti” să ridici vre-o obiecţie, răspunsul universal este „dacă nu-ţi place, ieşi afară!”. O replică pe care nu o pot înţelege nici în ruptul capului, pentru că această atitudine se bate cap în cap cu toate legile business-ului modern.

Patria, vrem filme în original!

Într-o ţară în care singura limbă de stat este limba româna, aceasta fiind limba maternă a mai bine de 70% din populaţie, absolut toate cinematografele difuzează numai filme cu dublare în limba rusă. Ţi se pare normal? Nici mie... Şi totuşi, acest fenomen are loc de mai bine de 20 de ani şi va continua atâta timp cât noi le vom permite proprietarilor de cinematografe să aleagă calea indiferenţei. În ultimul timp au apărut numeroase mişcări care au ca scop producerea unei schimbări în acest sens: VREM FILME ÎN ORIGINAL cu subtitrare în limba română. Suntem siguri că se pot găsi soluţii care să respecte atât drepturile noastre şi pe cele ale minorităţii vorbitoare de limbă rusă.

Dacă îţi pasă, trimite mesajul de mai jos, mâine, 15 ianuarie, între orele 11:55 am şi 12:00 pm la adresa info@patria.md cu următorul text în română.

"Stimaţi Domni,
sunt audienta care NU merge la filme dublate în rusă, dar AŞ MERGE regulat la filme în original (subtitrate în română sau engleză!!!).
Suntem destui ca să asigurăm profitabilitatea iniţiativei şi ne-ar plăcea să ne mergeţi în întâmpinare. Gîndiţi-vă şi la străinii din misiunile internaţionale in Republica Moldova!
Speram la o reacţie pozitiva din partea Dvs.
Cu mult respect
Cinefil înrăit, potenţial vizitator PATRIA"

Sau engleză

"Dear Sirs,
I am the audience that DOES NOT watch films dubbed in Russian, but I would definitely attend ORIGINAL FILMS (with or without English subtitles).
There are many of us, foreigners, here in Moldova and, taking into account the Romanian/English speakers, our initiative would be profitable for you too. We would really appreciate you considering our opinion.
Looking forward for a positive reaction
Best regards,
Film-lover and potential PATRIA visitor."

La eveniment şi-au confirmat prezenţa mai mult de 800 de participanţi.

Moldo.net – simplu şi la obiect

Comunitatea online din Moldova se poate bucura de un nou portal dedicat exclusiv site-urilor realizate în limba română . Design simplu, clar, plăcut ochiului. Site-uri şi bloguri de calitate. Felicitări lui Sergiu Ţurcanu pentru realizarea acestui proiect interesant. Din câte înţeleg însă, site-ul nu este încă finisat şi mai are mici lacune. Sperăm ca acestea să fie înlăturate cât de curând. Spor la lucru!

Marea nedumerire naţională

Următoarele două zile vor avea un rol foarte important pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului. Puşi în veşnica ipostază de a alege răul cel mai mic, duminică românii îşi pot decide soarta pentru următorii 5 ani. Ne întoarcem în trecut sau batem pasul pe loc? Facem doi paşi înapoi sau o luăm pe arătură? Cam astea sînt singurele opţiuni. Ce alegem, un socialist marionetă sau un fost comunist cu apucături fasciste?În cazul alegerii celui de-al doilea, România se îndreaptă încet, dar sigur spre anticipate. Fără îndoială că victoria lui Băsescu ar aduce mai multe avantaje pentru noi, cei din Republica Moldova, dar cu ce preţ? Pe de altă parte, alegerea lui Geoană ar aduce un guvern nou pînă la Crăciun şi stabilitatea de care are nevoie atât de mult România. O alianţă dreapta-stânga PSD-PNL ar constitui o premieră mondială (daca excludem cazul Moldovei), care se anunţă totuşi fragilă. Pentru moment cele două partide se unesc în faţa adversarului comun. Ce se va întâmpla, însă, după ce acesta este eliminat? Optăm în continuare pentru polarizare şi dezbinare, sau mergem pe ideea că orice alegere e mai bună decât cea a lui Băsescu, fără a şti prea bine ce-ar putea să aducă aceasta?

În altă ordine de idei, situaţia în Moldova e ceva mai clară. Întrebarea nu e pe cine alegem, ci dacă alegem şi mai ales când o facem? O întrebare care nu ar fi existat dacă parlamentarii noştri (ţin să precizez - de toate culorile) nu ne-ar fi furat în 2000 dreptul de a ne alege preşedintele. Toată lumea aşteaptă ce vor face comuniştii. Se vor găsi sau nu cei 8 trădători salvatori? Situaţia din Moldova e similară cea în care un vapor ia apă în largul mării, iar echipajul se bate pentru postul de căpitan. Peste ce veţi conduce, dragi politicieni, dacă echipajul vă va muri de foame sau dacă toţi vor fugi „rupând pământul” cu bărcile de salvare? Oare nu ar fi cazul să vă opriţi şi să vă îndreptăm atenţia spre cei pentru care sunteţi voi acolo sus, la conducere. Întreb şi eu, sau poate că îmi doresc prea mult... sau poate că ar trebui să urc în barca de salvare cât nu e prea târziu?

Good bye ghiaghia Vova

În sfârşit s-a întâmplat, Vladimir Voronin şi-a anunţat astăzi demisia. Fără prea mare tragere de inimă, a mai acuzat pentru ultima oară pe unu-altul, a mai tras o înjurătură scurtă şi-a mai încruntat niţeluş sprâncenele. Nimeni însă nu mai pare impresionat de ieşirile acestui agramat. „Cedez puterea oponenţilor mei, fără tragere de inimă şi fără încrederea că ei sunt capabili să conducă ţară! Nu cred in abilităţile lor de a fi o echipă unită care să conducă ţara şi care să se bazeze pe interesele naţionale şi nu pe propriile interese” a anunţat el plin de gravitate. 

Hai sictir, cine vorbeşte. Îmi închipui că în cei 8 ani de guvernare ţie numai la interesele naţionale ţi-a stat capul, iar acum îţi stă acolo unde ţi-s picioarele, ca unui adevărat cadavru politic în devenire. 8 ani de sărăcie şi umilinţă pentru toţi acei care nu erau de acord cu tine, 8 ani de polarizare şi împărţire între „noi” şi „ei”, 8 ani de jaf la drumul mare timp în care cei ce te slujeau primeau medalii şi onoruri. Plânge după voi puşcăria. Vreau să cred că am scăpat odată şi pentru totdeauna de acest miliţian cu trei clase şi că cei de teapa lui nu vor mai ajunge niciodată la conducere. Muzica,  un marş vă rog cu dedicaţie specială pentru ghiaghia Vova!

Superbasurile Melcilor din Chişinău

Probabil că-i ascultaţi, iubiţi şi cunoaşteţi (unii chiar personal). Dar cum zice o vorbă din popor - două bătăi strică, dar două ascultări - ba, mai ales dacă e vorba de muzică bună.

Limba noastră cea română

Astăzi în Moldova sărbătorim Limba Noastră – un eveniment singular şi oarecum ciudat. Nu ştiu dacă există o altă ţară în lume care sărbătoreşte oficial un astfel de eveniment. Ironia sorţii este că noi nici măcar nu ştim ce sărbătorim – care limbă, a cărui popor ? Confuzia este explicabilă din moment ce nici Constituţia ţării nu stipulează clar care este numele limbii oficiale în ţărişoara noastră dragă. Limba Noastră este cea moldovenească pentru tovarăşii aflaţi până mai ieri la conducere, cea rusă, ucraineană sau găgăuză pentru ceilalţi 30% din populaţia ţării. Doar o mică parte din noi îi ştiu numele adevărat şi au curajul să-l rostească: limba noastră este limba română, aşa a fost şi va fi întotdeauna indiferent ce se va întâmpla. Şi chiar dacă am împânzit-o cu rusisme, am scuipat-o şi am batjocorit-o plini de vanitate şi indiferenţă, ea nu ne-a întors spatele, ci aşteaptă răbdătoare s-o redescoperim, ca un părinte pe care nu l-ai mai vizitat demult. Nu lăsa ca ziua de azi să devină doar o altă ocazie pentru a ieşi la bere cu prietenii. Iubeşte limba în fiecare zi, pentru că ea este cea mai mare bogăţie a unui neam.