FC Barcelona - noua regină a Europei

Ieri toate drumurile au dus la Roma, pentru că oraşul etern a fost gazda celui mai aşteptat eveniment fotbalistic din Europa –finala Ligii Campionilor. După ce a trecut cu greu de Chelsea printr-un gol marcat în minutul 90+3 de Iniesta, FC Barcelona a devenit noua regină a Europei, reuşind o victorie categorică în faţa lui Machester United. Se anunţa un duel antologic între două stiluri de fotbal diferit, între doi dintre cei mai buni jucători ai planetei (Messi şi Ronaldo) şi între doi antrenori cu viziuni diferite asupra fotbalului.

Cea care visa să fie prima echipă ce-şi apără titlul în noul format al ligii, Manchester, s-a dovedit neputincioasă în faţa ţesăturii de pase desenate de Barça. Deşi a început bine, mai ales prin fazele create de Cristiano Ronaldo, United s-a stins încet spre sfârşitul meciului. Fineţea a învins forţa, iar fotbalul romantic, naiv uneori, practicat de Guardiola a avut câştig de cauză în faţa forţei şi a pragmatismului echipei engleze.

Deşi nu am avut parte de exploziile şi ruperile de ritm cu care ne-a delectat în meciurile precedente, Lionel Messi a avut un joc de echipă foarte bun. Acest puşti de numai 21 de ani, salvat în copilărie printr-o operaţie plătită de clubul catalan, a reuşind să marcheze, culmea, cu capul în faţa unei apărări engleze înalte – un gol ce seamănă destul de mult cu „mâna lui Dumnezeu” invocată de compatriotul său Diego Maradona la mondialul din 86. Pasatorul Xavi a fost declarat omul meciului, dar cred că toţi jucătorii Barçei au fost extraordinari, în frunte cu Iniesta, Xavi, Puyol sau Eto”o. Ei sunt cei care ne-au arătat că fotbalul romantic încă nu face parte din domeniul trecutului, că şi în lumea noastră pragmatică şi grăbită, mai este loc de minuni…

Se caută un trădător...

Pe data de 20 mai 2009 au avut loc alegerile pentru funcţia de preşedinte al Rep. Moldova. În buletinele de vot au figurat două candidaturi: Zinaida Greceanîi (ex-premier) şi Stanislav Groppa (specialist în domeniul geneticii medicale). Toţi deputaţii din partidele de opoziţie au părăsit sala de şedinţe refuzând să participe la vot. Toţi cei 60 de deputaţi ai fracţiunii PCRM au votat pentru Zinaida Greceanîi – această basarabeancă „get-buget” născută în oraşul rus Tomsk din Siberia ce avea să devină lacheul miliţianului Voronin şi a cărei calitate principală este citirea (cu dificultăţi) a unor texte prefabricate de pe prompter (texte dictate evident de mintea luminată a marelui conducător).

E util să menţionăm că pentru alegerea preşedintelui Moldovei este necesară întrunirea cvorumului deliberativ de 61 de deputaţi. Astfel comuniştii se află într-o situaţie oarecum similară cu cea de acum 4 ani. Le lipseşte „un fleac de vot” cum ar zice Moş Simion de la mine din mahala. Situaţia de acum patru ani s-a soluţionat prin trădarea făcută de Iurie Roşca (actualmente cadavru politic asigurat material pentru următorii 100 de ani) şi Dumitru Diacov (slavă Domnului nici pe el nu o să-l mai vedem în Parlament). Aşa cum era normal, alegerile din 20 mai au fost declarate nevalabile. Următoarea întrunire în acest sens fiind programată pe 28 mai. În cazul în care situaţia se va repeta, preşedintele în exerciţiu trebuie să dizolve Parlamentul şi să stabilească data pentru alegerile parlamentare anticipate.

În aceste condiţii PCRM are nevoie urgentă de cel puţin un „predateli”, un tradător din cei 41 de deputaţi ai opoziţiei. Acesta e profilul celui căutat:

Profesie: Burtă Verde, nobil al suptului de degete
Orientare politică: cu fundul în două luntri spre cine dă mai mult
Ocupaţie: trădător de ţară, pupător de funduri comuniste
Vârsta: nesemnificativă, cu drept de bot…pardon vot
Hobby: parlamentar, democrat în timpul liber

Informaţii suplimentare la adresa de email vladiusha_komuniaka@pcrm.md

Şahtior - campioană UEFA

Bravo Şahtior! Bravo Lucescu! Bravo Ahmetov!

Football – impossible is nothing

Semifinalele Ligii Campionilor şi Cupei UEFA disputate săptămâna trecută ne-au adus meciuri pline de scântei şi răsturnări de situaţie. Dacă în cazul dublei dintre Manchester United şi Arsenal Londra lucrurile au fost cât se poate de clare, meciul retur dintre Barcelona şi Chelsea se anunţa unul memorabil. Această dublă avea să fie mai mult decât o altă întâlnire între două rivale. Putem vorbi despre o confruntare a două concepţii diferite asupra fotbalului: pragmatismul, forţa şi organizarea contra unui fotbal ofensiv şi spectaculos, uneori naiv, Barcelona fiind una din puţinele echipe de acest gen din fotbalul mare. Astfel Chelsea a mizat pe forţă şi disciplină în apărare pentru a contracara forţa ofensivă a catalanilor. Golul senzaţional marcat de Essien în prima repriză părea să fie hotărâtor. Însă Barca a luptat şi a atacat până în ultimul moment, reuşind să marcheze când nimeni nu mai spera (minutul 90+3).

De cealaltă parte, semifinalele Cupei UEFA (în ultima sa ediţie) punea în faţă câte două formaţii rivale din campionatul german şi ucrainean. În ambele situaţii una dintre echipe era lider autoritar în campionat (Hamburg şi Dinamo), cealaltă rămânând fără mari şanse la titlu. Şi în ambele cazuri formaţiile mai slab cotate au reuşit să se califice în finală (Werder şi Şahtior). După ce a pierdut pe teren propriu cu 0-1, Werder Bremen – acest FC Liverpool al Germaniei, a ţinut cu tot dinadinsul să-şi confirme statutul şi a întors rezultatul, câştigând pe teren advers cu 3 – 2. În cealaltă semifinală, spiritele erau la fel de încinse. Reuşind un scor alb în Kiev în faţa lui Dinamo, Şahtiorul antrenat de Mircea Lucescu pleca cu prima şansă în meciul retur din Doneţk. Ca şi în cazul catalanilor, un gol în minutul 90 a făcut diferenţa. Astfel fotbalul ne-a demonstrat încă odată ca nimic nu este imposibil în acest sport minunat.

V for Vendetta... V for Victory

Hoinăream pe străzile oraşului. Zăpada îmi frigea tălpile goale, iar vântul rece mă străpungea ca un pumnal. M-am oprit în faţa unei vitrine îngheţate şi am început să zgârii cu unghiile zăpada de pe ea ca să-mi văd chipul. Din vitrină mă privea reflexia unui bătrân ramolit cu ochii arzând, un vagabond îmbrăcat în zdrenţe, cerşind mila trecătorilor. Când s-a întâmplat acest lucru? Cum a fost posibil? Mai ieri le aveam pe toate: putere, bogăţie, familie. Un stăpân atotputernic temut de toată lumea, un satrap în stare să schimbe soarta acestei ţărişoare după bunul lui plac, fără să ţină seama de legi sau norme. Ce s-a întâmplat cu toată averea mea? Unde-mi sunt prietenii şi familia? Să mă fi uitat chiar toţi?!

Am început să alerg în neştire până când am simţit că mă prăbuşesc. Un trecător se apropie de mine şi încercă să mă ridice. Îmi privi pentru o clipă chipul şi tresări retrăgându-se câţiva paşi. „Uitaţi-vă, este el!” începu el să strige ca un apucat arătând cu degetul spre mine în timp ce din ce în ce mai mulţi oameni se opreau să mă privească. La început curioşi, mai apoi bănuitori şi, în cele din urmă furioşi, trecătorii indiferenţi de acum câteva minute s-au transformat brusc într-o masă mânioasă. Unul din ei luă o piatră de jos şi o aruncă spre mine. „Cine sunt eu şi de ce mă urâţi aşa de mult?” îi întrebam eu ca într-un coşmar. În curând în jurul meu se formă o mulţime gata să mă calce în picioare, să mă zdrobească, să mă linşeze. În zadar încercam să scap. Zeci de mâini şi picioare mă loveau fără milă, trântindu-mă la pământ, iar ultimele cuvinte pe care am reuşit să le disting înainte de a-mi pierde cunoştinţa au fost „…el este fostul nostru preşedinte – Vladimir Voronin…”

Atlas de mitocănie urbană

1 mai muncitoresc

Să ne odihnim de ziua muncii! Să mergem la iarbă verde şi să ne umplem burţile cu mici şi bere şi, dacă e posibil, să lăsăm în urma noastră grămezi de gunoaie şi mizerii! Pentru că suntem români, ce naiba! Trebuie să ne respectăm statutul...